Sărurile doctorului Schüssler - Săruri biochimice functionale

Wilhelm Heinrich Schüssler, medic german, s-a născut la data de 21 august 1821 în Bad Zwischenahn – Oldenburg. El a fost dintotdeauna atras de medicina naturistă și din acest motiv a încercat la început să-și găsească un loc de muncă într-o farmacie, pentru că situația financiară precară nu îi permitea înscrierea la o școală medicală. La vârsta de 32 de ani, având ajutorul financiar al fratelui său, reușește să plece la studii în Paris, pe care ulterior le completează în Berlin și Giessen cu cursuri de homeopatie. Își susține examenul de stat pe 14 august 1857, iar în anul 1858, la vârsta de 36 de ani își deschide propriul praxis unde se dedică activității de cercetare.

După 15 ani de practică medicală homeopată devine interesat de cele mai importante săruri anorganice care intră în compoziția corpului uman.

Dr. Schüssler a susținut că în cazul unui deficit al acestor săruri se instalează starea de boală, dar dacă această deficiență este corectată în timp util, organismul are posibilitatea de a se vindeca el însuși.

Studiul său s-a bazat pe analiza amănunțită a cadavrelor și a cenușei rezultate prin incinerarea acestora sau numai a anumitor organe. Astfel, el și-a dat seama de importanța acestor minerale anorganice pentru organismul uman. Totodată el confirmă rezultatele cercetării lui Jacob Moleschott (1822–1893), fiziolog olandez care a arătat importanța fosforului pentru celulele nervoase.

Prima lucrare a dr. Schüssler a apărut in anul 1874 sub titlul „ O terapie prescurtată pe bazele fiziologiei și patologiei celulare ”, lucrare în care autorul se referă la faptul că substanțele anorganice aflate în corpul uman ajută la reglarea tulburărilor constituționale.

Dr. Schüssler susține în teoriile sale că țesuturile se îmbolnăvesc pentru că celulele care le constituie nu conțin în proporțiile necesare substanțele minerale care intră în constituția lor.

Aceste săruri minerale sau celulare, sunt cele care edifică organismul, ele fiind prezente mai ales în sânge și țesuturi. Acestea transmit țesuturilor caractere proprii. Astfel că:

•  fierul este indispensabil sângelui

•  siliciul este necesar cartilajelor

•  fosfatul de fier este prezent în celulele firului de păr precum și în membrana musculară a vaselor sanguine

•  fosfatul de potasiu este implicat în transportul de oxigen, utilizat în procesul de detoxifiere de către sistemul limfatic și ficat

•  fosfatul de sodiu este localizat în celulele cerebrale, mușchi și țesutul conjunctiv

•  sulfatul de calciu este necesar în ficat și colecist

•  clorura de potasiu este necesară salivei

•  kaliu, magneziu și fierul se găsesc în țesuturile musculare

•  fluorul și siliciul sunt necesare țesutului conjunctiv

Atâta timp cât sărurile își mențin un echilibru, corpul se găsește într-o perfectă stare de sănătate. Dezechilibrul acestora generează apariția bolii.

Modalitatea de preparare a sărurilor Schüssler este realizată prin potențarea succesivă cu lactoză (metodă de preparare homeopată a doctorului Samuel Hahnemann, 1755–1843).

Biochimia Schüssler cuprinde 12 săruri minerale prezente în sânge și țesuturi, denumite preparate funcționale, fiecare având o influență asupra diferitelor funcții ale organelor.

Acestea sunt:

Nr.1 – Calcium fluoratum – remediu pentru vasele sanguine și elasticitatea acestora

Nr.2 – Calcium phosphoricum – remediu pentru regenerarea organismului

Nr.3 – Ferrum phosphoricum – remediu pentru reglarea temperaturii corpului

Nr.4 – Kalium chloratum – remediu pentru procese inflamatorii și mucoase

Nr.5 – Kalium phosphoricum – remediu pentru sistemul nervos

Nr.6 – Kalium sulfuricum – remediu pentru metabolism

Nr.7 – Magnesium phosphoricum – remediu spasmodic, convulsiv

Nr.8 – Natrium chloratum – reglează cantitatea de lichide

Nr.9 – Natrium phosphoricum – reglează excesul de acizi

Nr.10 – Natrium sulfuricum – remediu pentru detoxifierea organismului

Nr.11 – Silicea – remediu pentru țesuturi sau procese inflamatorii

Nr.12 – Calcium sulfuricum – remediu pentru inflamațiile purulente

Ulterior au mai fost identificate alte 12 săruri cu activitate terapeutică denumite preparate complementare.

Acestea sunt:

Nr. 13 – Kalium arsenicosum

Nr. 14 – Kalium bromatum

Nr. 15 – Kalium jodatum

Nr. 16 – Lithium chloratum

Nr. 17 – Manganum sulfuricum

Nr. 18 – Calcium sulfuratum

Nr. 19 – Cuprum arsenicosum

Nr. 20 – Kalium aluminium sulfuricum

Nr. 21 – Zincum chloratum

Nr. 22 – Calcium carbonicum

Nr. 23 – Natrium bicarbonicum

Nr. 24 – Arsenum jodatum

Diagnosticarea facială:

Dr. Schüssler, Dr. Franz Xaver Mayr, iar mai târziu Dr. Kurt Hickethier, sunt cei care au inițiat, analizat și interpretat toate modificările faciale.

Anumite semne și nuanțe ale feței se pot asocia cu deficiența anumitor săruri minerale. De exemplu, o ușoară îmbujorare a feței la adresarea unui compliment este un indiciu al lipsei de magneziu, apariția prematură a ridurilor arată o carență a siliciului în organism, ș.a.m.d.

Deficiențele se pot vedea pe față cu mult înainte de apariția tulburărilor în organism, astfel că, această metodă este folosită cu succes în medicina preventivă.

Dr. Kurt Hickethier a descris în lucrarea sa „ Sonnenschau “ caracteristicile diagnozei faciale și tot el sublinia că „ chipul este oglinda sufletului; ea oglindește caracterul, capacitatea și structura organismului uman “.

Deoarece prin consumul acestor minerale coloritul, ridurile și structura tenului sunt într-o permanentă schimbare, este necesar un control periodic la un specialist, pentru a fi siguri că procesul de regenerare și refacere a sănătății este stabil.